program   repertoriu   biografii   mass media   despre noi   informatii publice   bilete   contact
 

O scrisoare pierdută

MASS MEDIA


Inainte, 26.11.2012

Iasi Fun, 09.10.2012

www.adevarul.ro, 04.10.2012

Renasterea bănăţeană, 04.10.2012

Ziarul de Iaşi, 26.09.2012

Obiectiv Vocea Brăilei, 19.09.2012

Evenimentul Zilei, 10.06.2012

Romania Liberă, 09.06.2012

Jurnalul Național, 08.06.2012

Suplimentul de cultură, 05.05.2012

Adevărul literar și artistic, 27.04.2012

Revista 22, 13.03.2012

Luceafărul de dimineață, 01.03.2012

iarbaverde.ro, 28.02.2012

iarbaverde.ro, 12.02.2012

liternet.ro, 01.02.2012

Bewhere, 04.01.2012

blog Ileana Lucaciu, 12.07.2011

Dilema Veche, 23.06.2011

Adevărul literar și artistic, 21.06.2011

Blog Lucia Verona, 18.06.2011

Jurnalul Naţional, 15.06.2011

Adevărul, 14.06.2011

www.cotidianul.ro, 07.06.2011

scena.ro, 01.06.2011

Cronica Română, 27.05.2011

B24fun, 19.05.2011

Agenţia de carte, 16.05.2011

 
 
CAŢAVENCU TURMENTAT
 «Scrisoarea pierdută» la Teatrul de Comedie
 
Domnul Dabija face parte din careul de aşi al regiei contemporane. El nu putea accepta repetiţia versiunilor care ne-au înviorat tinereţea (de mult pierdută). Noutatea montării stă în abordarea universului comic sub semnul conspiraţiei. Scena dintre Prefect şi Poliţist începe după un chef. Pristanda e la curent cu toate mânăriile. Numărarea steagurilor nu o face, cu spaima alungării din funcţie a coruptului, ci sub semnul colaborării cu şefii lui în tot ce înseamnă abuz de putere. Toţi avem nevoie unii de alţii în marea sau mica, complicitatea administrativă.
Dragoş Huluba curăţă foarte conştiincios bucăţile de noroi din încălţămintea demnitarului care cutreieră prefectura în ajun de alegeri. Actorul – dinamic şi original – creează un nou specimen de Pristanda apropiat ca imagine de consilierul intim din epoca internetului. Momente antologice la fiecare apariţie. Se reformează relaţia dintre slugă şi baron!
Marius Florea Vizante e un demnitar de România - mediocru, ipocrit şi afemeiat, dominat de Mihaela Teloacă - o Zoe atipică, formidabilă la propriu. Actriţa refuză clişeele interpretative, nu cade în melodrame ci în depresii acute şi ia deciziile ca o veritabilă Ceauşească, de care o şi apropie costumaţia. E o Zoe modernă, cu bască şi pardesiu (de firmă), prima amantă a judeţului. Relaţiile triunghiulare sunt jucate cu precizie şi concizie.
Ce creaţii insolite, câte momente admirabile!
Între şantajul eşuat al domnului Caţavencu şi contraşantajul lui Trahanache, întreaga tevatură avansează sub presiunea misteriosului servit excelent de cadrul scenografic. Puiu Antemir ne sugerează un fel de anexă a sediului partidului – gaură de şarpe şi o ciupercărie –, aburi ies dintr-o ţeavă (ca şi ideile!), iar la o mică cişmea – chiuvetă de epocă –, având destinaţie privată, se răcoresc de năduful acumulat, în căutarea scrisorii, mai toate personajele.
Monstruos de comic este Trahanache - marca Valentin Teodosiu, condus de patima ciugulelii neîntrerupte, tic gastronomic, şi care se dovedeşte a fi, până la urmă, bucătarul şef al intrigăriei politice. Uriaşul artist concurează în comicitate şi originalitate cu strămoşul Alexandru Giugaru. Şi corporalitatea vedetei îl avantajează. Joacă impecabil şiretenia impotentului care nu mai lasă loc la comentarii. Ştie că i se pun coarne şi le acceptă. Mai mult decât atât şi le apară cu demnitate! Pasiunea pentru ciuguleală compensează sexualitatea de mult pierdută…
Florin Dobrovici şi Eugen Racoţi, fac performanţă în celebrul cuplu de activişti ai partidului, de rangul al doilea. Spectacol în spectacol, actul şedinţei, care se joacă la rampă, conţine momente absolut senzaţionale răsplătite cu binemeritate cascade de aplauze. Actorii se susţin şi se completează în beneficiul unităţii stilistice al întregului spectacol dabijean.
Jos pălăria pentru Marcel Iureş! primul Caţavencu turmentat din istoria rolului!, versatil nevoie mare, cam ponosit vestimentar, dar, mereu la patru ace demagogice. Impecabila croială a unui rol clasic, cu tăietură modernă Caţavencu – Iureş comic – încheie spectacolul la podea, epuizat de avataruri, zvârcolindu-se ca un vierme ce se poate regenera „în urma secţionării viselor de parvenire“.
Dan Rădulescu, pitoresc şi decorativ în tot angrenajul balamucului electoral.
George Mihăiţă vine gogolian de la 5 poşte pe un alt traseu comic decât o făcuse Radu Beligan. Obsesia zurgîlăilor nu mai implică, în construcţia tipului, ramolismentul excesiv, dimpotrivă, candidatul-surpriză, manifestă sprinteneală intelectuală, chef de sex cu Zoe, viclenie cât cuprinde şi mizerie morală totală. Un comis voiajor politic care alergă dintr-un mandat în altul, dintr-un colegiu în altul, în cel mai curat stil mafiotic.
Schimbarea de sex a Cetăţeanului care nu ştie cu cine să voteze, rupe cu tradiţia personajului întotdeauna masculin, imortalizat de intrepretarea lui Costache Antoniu, în epoca generaţiei mele. Dorina Chiriac se achită harnic şi ingenuos, zgomotos, de un rol complex, jucând ca o drogată având anexate la text şi cântecele, pentru ca reforma viziunii regizorale, slujită cu entuziasm de actori, să fie cu adevărat reformă în serviciul divin al comediei.
Misteriosul, conspirativitatea, noutatea    şi prestaţia interpreţilor nu fac mai recongnoscibilă spectatorilor contemporani, sluta lume politică de ieri în ambalajul apucăturilor cinice de azi?
 
Dinu GRIGORESCU
20 iunie 2011
cronica apare în   „Literatorul” numărul viitor
precum şi în volumul  „Rezervaţia dramaturgilor”
 



foto: Mihaela Marin