Teatrul de Comedie


             

Véronique Houllié
Tania Popa

Michel Houllié
Marius Drogeanu

Annette Reille
Delia Nartea /
Teodora Stanciu

Alain Reille
Alexandru Conovaru


Doamne... ce măcel!
de Yasmina Reza

Data premierei:
Durata spectacolului:


Yasmina Reza s-a născut la 1 Mai 1959 la Paris. Ambii părinţi sunt evrei, familia tatălui are rădăcini în Iran, a mamei în Ungaria.
Şi-a început cariera ca actriţă, a regizat, a scris romane şi scenarii, dar a devenit cunoscută în lumea întreagă ca dramaturg: Conversaţie după o înmormântare (1987), Trecând prin iarnă (1990), Artă (1994), Omul întâmplării (1995), Trei versiuni ale vieţii (2000), O piesă spaniolă (2004), Doamne... ce măcel! (2006)
Piesele sale sunt traduse în peste cincizeci de limbi şi montate pe scenele celor mai importante teatre din lume: Royal Shakespeare Company, Teatrul Almeida sau Teatrul Naţional din Londra, Berliner Ensemble şi Schaubühne Berlin, Burgtheater Vienna, Teatrul Regal din Stockholm şi în teatre renumite din Moscova şi de pe Broadway.
A obţinut cele mai prestigioase premii pentru dramaturgie: 3 premii Molière în Franţa, Premiul Laurence Olivier în Marea Britanie şi Premiul Tony în SUA, iar în 2005 a primit în Germania premiul “Die Welt“  pentru întreaga sa operă.
Textul a constituit scenariul filmului CARNAGE  prezentat în 2011 la Festivalul de Film de la Veneţia, film regizat de Roman Polanski şi avându-i pe afiş pe Jodie Foster, Kate Winslet, John C. Reilly, Christoph Waltz.

Yasmina Reza nu e încă istorie. Poate va fi... poate nu. Dar cea ce scrie, ce-a ce ”povestește”... (mai ales in ARTĂ și în... MĂCELUL, pe care vi-l prezentăm), e lumea noastră... a europenilor unificați sau nu... a celor înfricoșați nu de bombe, ci de cursul de la bursă... și de silința de-a fi ”politic corecți”... măcar în vorbe... pentru că în fapte... ne conducem, de obicei, după alte criterii. E lumea noastră, de toate zilele, a trăitorilor secolului XXI... ce ne pretindem liberi și sinceri dar – de fapt- ...adeseori... ne e frică să ne eliberăm de tot ce-am moștenit, de voie sau de nevoie, de obiceiurile și vorbele care ne dau impresia de onorabilitate, ne ”securizează” de... noi înșine.
Reza face din obișnuitul oricărei zile un mic... hai să-i spunem... ”eveniment”. Pentru că o vorbă, un gest, o aparent mică clipă de enervare, o semi-jignire pot provoca mini-taifunuri, (scuzați pluralul cam... forțat), nu într-un pahar cu apă... ci în orice încăpere de burghez pașnic... care... numai la asta nu se aștepta. Numai asta nu-și dorea. Vântul suflă cu zâmbet... dar suflă... Nu sparge geamuri... nici suflete dar descopere ceva... comun multora dintre noi.
LUCIAN GIURCHESCU