Teatrul de Comedie


             

Zoia Denisovna Pelţ, stăpâna apartamentului şi a atelierului
Virginia Mirea

Alexandr Tarasovici Ametistov, verişorul Zoiei
George Mihăiţă

Pavel Feodorovici Obolianinov, Conte
Gelu Niţu

Maniuşka, cameristă
Mihaela Teleoacă

Boris Semionovici Gus-Remontnîi, director comercial
Valentin Teodosiu

Anisim Zotikovici Portupeia, Preşedintele Comitetului de bloc
Gheorghe Dănilă

Alla Vadimovna
Emilia Popescu

Heruvim, Chinez
Dragoş Huluba

Gandzalin, Chinez
Adrian Ciobanu

Poetul
Eugen Racoţi

Robber
Petre Dinuliu

Vanecika
Marius Drogeanu

Tovarăşul Petruhin
Candid Stoica

Maria Nikiforovna, Prima doamnă iresponsabilă
Simona Stoicescu /
Smaranda Caragea

A doua doamnă iresposabilă
Teodora Stanciu

A treia doamnă iresponsabilă
Mihaela Măcelaru

Lizanka, Croitoreasa
Andreea Samson /
Ruxandra Grecu

Corp de mort
George Grigore

Madam Ivanova
Roxana Ciuhulescu

Spirite
Marius Bugi, Andreea Dardaiac, Elena Dumitrescu, Cezar Grumǎzescu, Adina Hotinceanu, Cristina Ion, Alina Popa, Mihai Savu, Betina Schicht, Andra Ştefan




Casa Zoikăi
de Mihail Bulgakov

Data premierei:
Durata spectacolului:


Mihail Bulgakov
(Михаил Афанасьевич Булгаков)
3 mai 1891 - 10 martie 1940

3 mai 1891, Kiev se naşte Mihail Afanasievici Bulgakov, primul copil dintre cei şapte ai Varvarei şi ai lui Afanasi - profesor de religie
1909 a absolvit cursurile Colegiul nr. 1 din Kiev, iar în 1916 cursurile Facultăţii de Medicină din Kiev.
1913 se căsătoreşte cu Tatiana Nikolaevna Lappa.
1914 începe să practice medicina pe frontul Primului Război Mondial
1918 deschide un cabinet medical în Kiev
1919 scrie ciclul de nuvele Însemnările unui tânăr medic
1921 scrie drama Fraţii Turbin. Se stabileşte definitiv la Moscova.
1922 apar în revista Rossia fragmente din primul său roman, Garda Albă.
1924 se desparte de prima soţie pentru a se căsători cu Liubov Evghenevna Belozerskaia. Se publică la Moscova nuvelele de proză satirică Ouăle fatale (1924) şi Diavoliada (1925)
1925 începe să colaboreze cu Teatrul de Artă din Moscova - MHAT. Transformă romanul Garda Albă în drama Zilele Turbinilor. Scrie nuvela satirică Inimă de câine
1926 termină prima variantă a comediei Casa Zoikăi, care va fi montată cu succes pe scena Teatrului Vahtangov din Moscova
1927 scrie Insula Purpurie, montată în 1928 la Teatrul Tairov din Moscova
1928 îi este refuzată prima cerere de plecare în străinătate. Începe întâia schiţă a romanului Maestrul şi Margareta. Scrie piesele Fuga şi Cabala bigoţilor
1929 începând din acest an nu i se mai publică nici o carte şi nu i se mai joacă nici o piesă, sunt interzise piesele Zilele Turbinilor, Casa Zoikăi, Fuga şi Cabala bigoţilor
1930 – 1936 este angajat dramaturg şi regizor secund la MHAT
1931 îi este respinsă cea de-a doua cerere de plecare în străinătate.
1932 se căsătoreşte a treia oară, de data asta cu Elena Sergheevna Shilovskaia
1933 citeşte, pentru prima dată, în public, romanul Maestrul şi Margareta; cere din nou paşaport pentru plecarea temporară în străinătate şi din nou este refuzat.
1935 scrie varianta finală a piesei Ivan Vasilievici
1936 scrie Roman teatral
1938 Piesa Batum, despre tinereţea revoluţionară a lui Stalin, este inclusă în repertoriul MHAT, apoi respinsă de însuşi Stalin.
1940 - pe patul de moarte, orb, până în ultima zi a vieţii dictează soţiei sale, Maria Sergheevna, care este, de altminteri, chiar modelul Margaretei, modificările romanului Maestrul şi Margareta.
10 martie 1940 - la capătul unor grele suferinţe, Bulgakov moare la locuinţa sa. Este înmormântat la Cimitirul Novodevichye din Moscova, iar pe mormântul său se află o piatră care a făcut parte cândva din mormântul lui Gogol

 

    Sunt sigur că marea majoritate a publicului habar nu are despre ce vorbim noi aici. Marea majoritate a publicului, în cazul în care sunt tineri, nu a auzit niciodată nici de comunism, nici de Stalin, nici de nemţi, nici de întrecerea socialistă şi viaţa lor a fost şi probabil că va fi mai bună decât a noastră. Dar noi ăştia care am trecut prin aşa ceva nu avem nici voia şi nici dreptul să lăsăm aceste lucruri să se piardă în neantul timpului fără să încercăm să le aducem aminte, să le împrospătăm în minţile celor care ştiu şi să le recreăm în minţile celor care nu ştiu.
    Comunismul a însemnat o perioadă la fel de neagră ca şi fascismul, a însemnat un număr de victime fizice sau morale uriaş, de oameni mutilaţi sufleteşte, de oameni distruşi, de răni de nevindecat şi acest lucru nu poate să rămână ascuns sau nu poate să rămână uitat.
    Casa Zoikăi de Mihail Bulgakov, ca şi cele vreo 4-5 piese pe care le-am făcut înainte, se referă la această epocă. O dată că sunt concepute în aceaşi perioadă şi doi că ambii autori au avut o soartă nefericită murind foarte tineri şi nevăzându-şi practic aproape niciodată opera pe scenă. Ei au fost recuperaţi după anii ’60, ca şi muzicile pe care le ascultăm aici în actul III, care în buna lor majoritate au fost interzise la 2-3 ani după ce au fost compuse, lucruri care nu au văzut zeci de ani lumina scenei sau nu au trezit niciodată emoţie ascultătorului.
    Datoria mea, pe care mi-am asumat-o de mai multă vreme şi pe care voi continua să o îndeplinesc, este să nu las ca aceste lucruri să dispară, să nu las ca aceste memorii să piară şi să încerc să readuc din uitare nişte vremuri de care ne-am despărţit demult.

                                                                                Alexandru Tocilescu