Scrisă în romîneşte comedia Englezeşte fără profesor, mai târziu tradusă în franceză şi dezvoltată, ajunge în mîinile unui tînăr regizor, Nicolas Bataille. „Totuşi, trebuia schimbat titlul. Propusei Ora engleză, Big-Ben folies, O oră de engleză etc... Nu găseam un titlu convenabil. L-a găsit întîmplarea. Recitind monologul Guturaiului, unde e vorba de o «învăţătoare blondă» («institutrice blonde»), actorul Henri-Jacques pronunţă «cântăreaţa cheală» («cantatrice chauve»). «Iată titlul piesei!».

La 11 mai 1950, la Théâtre des Noctambules „Cântăreaţa cheală” deschide drumul teatrului absurdului, în regia lui Nicolas Bataille. După circa 20 de reprezentaţii este scoasă din repertoriu.

La 23 februarie 1951, la Théâtre de Poche Marcel Cuvelier pune în scenă „Lecţia”, cu mai mult succes decât „Cântăreaţa cheală”, dar impactul rămâne totuşi limitat.

Ele vor fi prezentate împreună într-o primă serie de spectacole la Théâtre de la Huchette, în stagiunea 1952 – 1953 şi apoi, din nou, începând din februarie 1957 şi până astăzi. Peste 16 000 de reprezentaţii până în ziua de azi. Théâtre de La Huchette a obţinut în 1996 Médaille de Vermeil din partea Primăriei Parisului, iar în 2000 Premiul de Onoare la Ceremoniile Molière, premiu obţinut şi de Eugène Ionesco în 1989.